Aveam piese de puzzle, dar oricum le alaturam, ramaneau goluri intre ele- goliciune in forme stranii, croita de ceea ce le invaluise...asemenea unor tari carora nu le puteam da nume. Ce a staruit in urma lor nu a fost viata, ci cele mai triviale fapte mondene... un ceas ticaind pe perete...o camera in penumbra la pranz...crima unei fiinte umane de a se gandi doar la sine. Am inceput procesul imposibil de a incerca sa le uitam..
The Virgin Suicides
Nici nu stiu daca filmul asta a fost o trezire la realitate sau doar un "play" intru sondarea sensurilor ei...
Mi-au placut indeosebi vorbele din final pe care le-am scris ( a se intelege citat ) mai sus... mai mult mi-a placut insa fraza accentuata...
