vineri, 29 ianuarie 2010

karl..


Karl este nefericit cand isi bea ceaiul, dimineata. Simte mai mult gustul lamaii, al saculetului de hartie plin cu plante aromate si al metalului rece. Nu stie cum sa-si numeasca starile. Inainte sa fi ajuns in situatia asta isi ordona starile alfabetic si pe acelea depresive le agata langa un saculet frumos mirositor. Ii place lavanda si arborele de cacao sau..cauciuc. Nu-i place sa se trezeasca dimineata devreme si sa se intrebe zilnic de ce nathalie nu este aici cand are nevoie de ea. Isi spune ca vrea certitudini si ca isi va face un plan. Data viitoare va fi pregatit, va sti ce sa-i spuna si de cate ori sa o stranga in brate. O va face fericita. Cand ea va pleca, isi va lua toate lucrurile. Va magnetiza scamele, razele din camera. Va purta bluza aceea rosie, care ii place lui si nu va mai lasa nimic in urma. Astfel el o va uita mai usor. scrie zilnic, isi petrece weekendurile la munte si se gandeste "cum ar fi daca" ...

Karl si nathalie locuiesc in acelasi trup.

marți, 19 ianuarie 2010

Jurnal(?)

Niciodata nu am putut da dovada de consecventa (nici macar cu mine insami), prin urmare nu am putut tine un jurnal. Mi se pare ca in momentul in care vreau sa-mi vorbesc, in mintea mea exista o a treia persoana care da din deget amenintator si care parca vrea sa-mi spuna: "esti sigura ca vrei sa scrii asta?". E un fel de cenzura interioara si o teama de platitudine (sau de farfurii plate). Nu stiu daca intre a spune ceva rasuflat si a nu spune deloc se poate alege. exista o alternativa?...Poate tre' sa ai o viata nonconformista, interesanta, cu experiente venite in flux-reflux..sa fii un fel de DAli..sau tre' doar sa iti imaginezi una....

Inca nu am aflat cine e a treia persoana, iar in privinta jurnalului, m-am rezumat la unul din imagini:






duminică, 17 ianuarie 2010

lipsa de....


Nu mai sunt indragostita de tine. Pana sa te intalnesc iarna asta, imi imaginam totul: de la felul in care voi aranja cuvintele in fraze, in interjectii si vocative redundante, pana la culoarea nasturilor jachetei tale, a efectului de sera asupra parului tau (de asta voiam sa ne intalnim mereu intr-un loc inchis, claustrofobic pentru a te proteja de razele soarelui), pana la modul in care te va afecta zambetul trecatorilor, filmele care ruleaza luna asta la cinema, rostogolirea pietrelor din imaginile cu ursii polari. Ah! Erau ganduri interminabile, insomnii, cursuri ratate, relatii superficiale, carti citite pe diagonala completate apoi cu tot ceea ce stiam eu despre tine si cu potentialul a ceea ce imi oferi, colaje cu zambetele noastre, plimbari, lampi cu becuri fosforescente, timp si blocuri suspendate, idealurile mele filtrate printr-ale tale, 5:00 A.M…


Dar acum nu mai simt nimic.

vineri, 15 ianuarie 2010

despre necesitate sau samburele de caisa


Cand mananci o caisa si ajungi la sambure, de fapt iti rescrii harta personala. Nu ai nevoie de un maestru initiatic pentru a-ti arata cati pori sunt dornici de a-ti atinge varful limbii, sau care parti sunt mai zemoase. E totusi, si asta, un drum in sens invers deci, un paradox. Ai nevoie insa de o suprapunere de imagini si de un fir lung, nu neaparat rosu. La capatul lui, nu te asteapta mare lucru, doar un sambure convex, umflat de incertitudini si experiente ratate. Odata ce l-ai gasit, simti cum prin golurile de confluenta ale oaselor, in canalele vertebrelor, pana si in ventriculul stang se raspandesc esente tari. Ii gasesti un loc in ghiveci, langa plantele infatuate si il lasi sa putrezeasca in liniste. Stii ca de acum vei privi altfel viata.

miercuri, 13 ianuarie 2010

fata draga,

Nu ma lasa sa imi apropii mana de a ta! In timp ce iti lungesti trupul in cada, te privesc cu o oarecare indiferenta. Am asteptat atat de mult sa se intample incat, acum cand iti privesc toate cele cu atentia unui ceasornicar, nu pot sa-mi dau seama decat ca sunt acolo unde le este locul. trupul tau emana un abur cald. Nu stiu unde imi era capul cand credeam ca nu voi fi in stare de nimic, ca nu voi fi capabila sa te privesc fara sa ma dau de trei ori peste cap.
E doar o dimineata lenesa de iarna si cafeaua asta e prea tare.