nu stiu de ce scriu dupa atata timp aici. am tot reflectat la problema asta cu scrisul si cred ca e ceva bun. foaia e un confident tacut, dar intelegator. cine isi doreste mai mult? nici nu cred ca mai e cineva pe aici..hei! ma aude cineva? heeeei!? (ecoul)
cum credeam, nimeni.
cui ii mai pasa de un blog parasit...
eu mai sunt aici.. si inca te iubesc.
RăspundețiȘtergereoare? daca ar fi fost asa, poate ca nu ai fi renuntat atat de usor la mine.
RăspundețiȘtergereMa bucur asa de mult ca ai redeschis blogul... De cand mi l-ai aratat, ori de cate ori recitesc ultima ta postare, simt nevoia sa raspund... MIE, MIE imi pasa de blogul tau! Care nu e catusi de putin parasit! Ma bucur tare mult ca esti si ca te-am putut cunoaste si eu!
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc! Cred că noi ne-am întâlnim într-unul dintre punctele de răscruce ale vieții noastre...Și, apropo de ceea ce ai scris, chiar cred că e vorba despre Destin – al marile Întâlniri din viața fiecărui om. >:D<
RăspundețiȘtergereNu mai este nimeni aici, toți căutăm câte ceva în exterior.
RăspundețiȘtergereDar seara venim cu drag acasă, că în niciun pat nu dormim mai bine :)
Ilana, mă bucur să te regăsesc aici :). Ai dreptate, acasă suntem doar cu noi înșine...în liniște și în siguranță.
RăspundețiȘtergere