Nu citesc și nu scriu, doar
reflectez asupra lor, le țin în minte strâns ca și cum aș ține un obiect
valoros în pumn și mă încăpățânez să nu-i dau drumul. Mă întreb dacă
este vorba despre un blocaj sau despre faptul că de câțiva ani mă autoiluzionez
cum că astea ar înseamna, împreună, vocația mea. Sunt într-un punct în care nu
mai pot nici să citesc, nici să scriu în adevăratul sens al cuvântului și aș
vrea să ajung la rădăcina acestor probleme pentru că mi-e teamă că voi sfârși
prin a nu mai gândi, că voi înceta să surprind
profunzimea ideilor și a cuvintelor, și, în definitiv, voi rămâne fără spirit și
distanță critice, adică mă voi anula.
