Nu citesc și nu scriu, doar
reflectez asupra lor, le țin în minte strâns ca și cum aș ține un obiect
valoros în pumn și mă încăpățânez să nu-i dau drumul. Mă întreb dacă
este vorba despre un blocaj sau despre faptul că de câțiva ani mă autoiluzionez
cum că astea ar înseamna, împreună, vocația mea. Sunt într-un punct în care nu
mai pot nici să citesc, nici să scriu în adevăratul sens al cuvântului și aș
vrea să ajung la rădăcina acestor probleme pentru că mi-e teamă că voi sfârși
prin a nu mai gândi, că voi înceta să surprind
profunzimea ideilor și a cuvintelor, și, în definitiv, voi rămâne fără spirit și
distanță critice, adică mă voi anula.
cred ca aici trebuie scris ceva, urgent, orice, asa ca de inceput. va fi ca atunci cand deschizi gura prima data - vorbesti mai rar, mai ragusit, dar vorbesti!
RăspundețiȘtergereia sa scriem noi despre.... ce inseamna sa fii de lemn! vrei? cum sa fie karl de lemn? fa-l de lemn pe carl...