Ziua, orasul imi parea o femeie usoara pe care o cauti atunci cand vrei sa te abandonezi altcuiva decat tie. Femeia care nu iti pune intrebari, nu iti cere numarul de telefon, nu iti da dureri de cap inutile. Te lasa sa ii explorezi epiderma asfaltata, sa ii saruti pofticios semafoarele, sa patrunzi pe fiecare strada ca un fin cunoscator al arhitecturilor minimaliste, pana cand, incet-incet, incep sa curga siroaie de oameni. Iti arata cine esti. Cum stau, de fapt, lucrurile.
Doar noaptea orasul era femeia virgina, sfioasa, care nu iti ofera mai mult decat dezgustul anonimatului, si uneori, intr-un acces clocotitor, privilegiul de a fi primul venit.
Apoi totul devine o rutina. Intri si iesi de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu