In clipele mele de nebunie as fi in stare sa ma daruiesc cuiva cu totul. Si nu ma refer neaparat la o mare iubire. Dimpotriva. Cuiva care ar fi in stare de acelasi lucru in clipele sale de nebunie. O fuziune dintre doi electroliti, dintre doua ape tulburi.
Atat de departe am ajuns cu gandul asta, incat eram tentata sa organizez o licitatie (sic!). Dar ce rost ar avea, cand cineva se are deja pe sine. Si asta pare a fi indeajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu