Scriu ca sa ma eliberez. Deocamdata exista un anacronism intre felul in care inteleg eu lucrurile, modul in care as vrea sa ajunga la ceilalti si concretizarea “semnelor” (de orice gen, secunda, spatiu) filtrate de eul lor, uneori necunoscut niciunuia dintre noi, nici macar celuilalt eu al lor, interior. Le fredonez zilnic cantecul meu, in surdina, printre banalitatile sufocante, printre păturile asternute deasupra ochilor opaci, miscorati de o insuportabila mirare. Si cand prind curaj si vocea mea devine plina, calda, imi dau seama ca nu ma aud si ca in fata mea un actor tocmai isi incheiase reprezentatia.
scrii ca sa te eliberezi, da scrii bine. nu inteleg chiar toate cuvintele si sensurile da e ok. de ce vrei sa te eliberezi?
RăspundețiȘtergerepentru ca realitatea e un teren alunecos...si adesea imi ramane un surplus de cuvinte care nu ajung la ceilalti asa cum imi doresc...atunci las loc doar unui ecou..
RăspundețiȘtergere