Cand mananci o caisa si ajungi la sambure, de fapt iti rescrii harta personala. Nu ai nevoie de un maestru initiatic pentru a-ti arata cati pori sunt dornici de a-ti atinge varful limbii, sau care parti sunt mai zemoase. E totusi, si asta, un drum in sens invers deci, un paradox. Ai nevoie insa de o suprapunere de imagini si de un fir lung, nu neaparat rosu. La capatul lui, nu te asteapta mare lucru, doar un sambure convex, umflat de incertitudini si experiente ratate. Odata ce l-ai gasit, simti cum prin golurile de confluenta ale oaselor, in canalele vertebrelor, pana si in ventriculul stang se raspandesc esente tari. Ii gasesti un loc in ghiveci, langa plantele infatuate si il lasi sa putrezeasca in liniste. Stii ca de acum vei privi altfel viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu