lipsa de....

Nu mai sunt indragostita de tine. Pana sa te intalnesc iarna asta, imi imaginam totul: de la felul in care voi aranja cuvintele in fraze, in interjectii si vocative redundante, pana la culoarea nasturilor jachetei tale, a efectului de sera asupra parului tau (de asta voiam sa ne intalnim mereu intr-un loc inchis, claustrofobic pentru a te proteja de razele soarelui), pana la modul in care te va afecta zambetul trecatorilor, filmele care ruleaza luna asta la cinema, rostogolirea pietrelor din imaginile cu ursii polari. Ah! Erau ganduri interminabile, insomnii, cursuri ratate, relatii superficiale, carti citite pe diagonala completate apoi cu tot ceea ce stiam eu despre tine si cu potentialul a ceea ce imi oferi, colaje cu zambetele noastre, plimbari, lampi cu becuri fosforescente, timp si blocuri suspendate, idealurile mele filtrate printr-ale tale, 5:00 A.M…


Dar acum nu mai simt nimic.