vineri, 5 februarie 2010

the virgin suicides



Aveam piese de puzzle, dar oricum le alaturam, ramaneau goluri intre ele- goliciune in forme stranii, croita de ceea ce le invaluise...asemenea unor tari carora nu le puteam da nume. Ce a staruit in urma lor nu a fost viata, ci cele mai triviale fapte mondene... un ceas ticaind pe perete...o camera in penumbra la pranz...crima unei fiinte umane de a se gandi doar la sine. Am inceput procesul imposibil de a incerca sa le uitam..


The Virgin Suicides



Nici nu stiu daca filmul asta a fost o trezire la realitate sau doar un "play" intru sondarea sensurilor ei...
Mi-au placut indeosebi vorbele din final pe care le-am scris ( a se intelege citat ) mai sus... mai mult mi-a placut insa fraza accentuata...

6 comentarii:

  1. vreau si eu sa vad filmul...vreau sa stiu cine a spus ce ai scris acolo sus!eu si curiozitatea-mi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai am sa te las sa vezi filmul si imi spui dupa daca iti placu sau nu;)

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-a placut foarte mult filmul.E unul dintre preferatele mele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mi se pare unul dintre filmele reusite trateaza un subiect banal si nu eu personal nu vad ninic deosebit in acest film

    RăspundețiȘtergere
  5. dacă prin banal se înțelege problemele pe care filmul le subliniază... am ajuns rău!
    poate e comun, răspândit subiectul, poate se întâmplă la una din 3 case/familii. Dar banal nu are cum să fie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa zic si eu, Ilana...Cred ca Aungurenci a fost fermecat de frumusetea fetelor si a ratat sensul.;))

    RăspundețiȘtergere