....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Pentru ca i-ai aruncat aproape zilnic o privire scrutatoare blogului meu si mi-ai spus in nenumarate randuri ca ar trebui sa scriu mai des, mi-am zis ca trebuie sa public un post despre Faptul de a nu spune nimic, despre hiatus-ul gandirii, al imaginatiei si al fratilor ei mai mici... Chiar si a evidentia nimicul e tot un act existential... Apoi, existam unul pentru celalalt in masura in care reusim sa il facem pe cel de langa noi sa creeze o poveste, sa ne intuiasca un mit, sa ne traga de maneca...daca nu il starnim prin nicio "semnalizare" inseamna ca nu existam in campul lui de perceptie.
asa ca de acum priveste-ma ca pe o carte...te voi intreba mai tarziu care este orizontul tau de asteptare, daca am reusit sa te seduc sau daca vei vrea vreodata sa ma....re-citesti.
.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu