mein Kater heisst Romeo. pe plaiurile mioritice i se spune Romi. poarta o cravata rosie, fiind mereu pregatit sa dea un sfat. este un mic buddha, un intelept oriental ratacit prin tinuturi umede si verzi. crede cu tarie in celelalte vieti ale sale, pe care insa nu si le aminteste. a atins gradul maxim de levitatie cand temperatura depasise 43 grade C si ii intrase nisipul in ochi. la nivel ontologic a experimentat regnuri diferite: s-a alaturat pinguinilor de la Polul Sud in drumetiile lor colective pe malurile inghetate, si-a ascultat tacerea de piatra, a suportat cu stoicism experimentele de laborator aplicate unei euglene verzi, in a treia decada a succesiunii vietilor sale a fost o salcie plangatoare. a incercat sa se autodepaseasca pana la autofictiune. Este sigur de faptul ca in mintea lui Shakespeare el a fost imaginea care l-a obsedat pana cand a conturat personajul lui Romeo (asta in cazul in care s-a intrebat cineva ce s-a intamplat cu Romeo postmortem). A concurat pana si cu fictiunea, insa niciodata nu a reusit sa fie o persoana (poate doar la nivel virtual, non-real). Acesta este urmatorul sau obiectiv intr-o viata viitoare. De aceea duce o viata pioasa de biet motan de curte.
