Sunt proaspat angajata unei institutii infernale care functioneaza intocmai ratiunii mele. Mi s-a spus ca 27% dintre mecanismele care ajuta la elaborarea ideilor au rugnit. Desi a fost declansata starea de alerta, ceilalti functionari, speriati de un eventual dezastru, au fugit. Iata-ma singura, asaltata de birocratie, idei moarte si resuscitate, praf si funingine, mici particule confuze. M-am convertit intr-un personaj kafkian.
Desi adesea impartim aceleasi clipe cu celalalt, rar ne amintim trairile in acelasi grad de intensitate. Te simti de parca i-ai zambit cald unui personaj schizoid, caruia i-ai strans mana duios si ai sperat, in gand, ca il vei mai intalni candva. Celalalt ii zambeste si el, mai putin increzator, poate chiar indiferent. Isi da seama ca l-a vazut intr-o seara, ca erai si tu pe acolo etc. Totul e vag in mintea lui, asa ca decide sa deschida umbrela si sa plece.
Daca voi trece peste aceasta etapa de ev interior intunecat, voi primi o cununa de lauri. nu stiu insa de la cine.
Noi am dansat o singura data pe aceasta melodie Iti amintesti?
am dansat noi pe asta?
RăspundețiȘtergereda, prima data. tu ne t'en souviens pas?...
RăspundețiȘtergere