vineri, 18 mai 2012

Strada Gutenberg




 (Cum apar în mintea ta gesturile celui de lângă tine? Dar vorbele? Ești capabil să îl înțelegi pe el sau ești doar disponibil să îl asculți? Ce senzație îți lasă respirația celuilalt? Dar amprentele lui pe pielea ta? Îți place? Te-ai gândit la vreun sens sau doar te joci? Dar care e sensul? Îl cauți? Trăiești din imaginație sau pur și simplu nu ai curaj? Te-ai putea pierde aici? De ce îți e teamă? Chiar tu ești acela? Nu te recunoști? Ce s-a schimbat? Era necesar? Ce înseamnă pentru tine fericirea? Crezi? Câte tipuri de ploaie cunoști? Dar de tristețe? Le grupezi? Ai experimentat totul? Cât timp dormi? Visezi? Ce îți dorești acum? )



În dimineața asta Karl l-a întâlnit pe Karl. Mergeau pe strada Gutenberg, pe lângă ferestrele caselor cu perdele în vânt și flori în glastre, muți de uimire.


10 comentarii:

  1. Cu adevarat, Karl nu se putea intalni cu Karl intr-un loc mai potrivit decat Strada Gutenberg...

    RăspundețiȘtergere
  2. cine esti shlomo?
    cum de esti asa indragostit?

    RăspundețiȘtergere
  3. de unde ai dedus că e îndrăgostit și cum de asta te-a uimit într-atat? îndragăstit de cine?

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt mihai durbaca student la facultatea de industrie alimentara din galati. citesc un blog si am vazut ca e citit si de shlomo asta si asa am ajuns pe blogul tau. asa mi se pare indragostit din toate comentariile postate. cred ca de tine. cel putin pe blogul tau este evident.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Mihai Durbaca,

    stii ce se-ntampla, eu am senzatia ca tu nu prea stii sa citesti... Eu nu ma numesc Schlomo (care este un nume masculin, iar corespondentul lui in limba romana este "Solomon"), ci Shlomit (un nume feminin, al carui corespondent este "Salomea"). Mai mult, mi se pare ca nu prea ai nici respect pentru oameni. Ce inseamna formularea de mai sus, "Shlomo asta"?! Nu-ti inteleg atitudinea. Revenind la faptul ca nu prea stii sa citesti, nu cred ca poti sa-ti formezi o parere despre o persoana si despre sentimentele ei, citindu-i doar niste comentarii la scrierile altei persoane... Poate daca mi-ai fi vizitat blogul si te-ai fi uitat razant prin el, ai fi descoperit ca sunt femeie, din ceea ce scriu.
    Nu in ultimul rand, nu-ti inteleg atitudinea nici fata de Nathalie. Ce te priveste pe tine cine sunt oamenii care comenteaza scrierile ei si care sunt sentimentele lor pentru ea? Cu ce drept vii cu atitudinea asta intruziva sa o intrebi astfel de lucruri?
    In orice caz, pentru mai multe lamuriri legate de numele evreiesti si de orice nume proprii in general, ai aici un site (daca stii limba engleza): http://www.behindthename.com/

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  7. @anonim: nu înțeleg care e miza acestui joc de identități. chiar crezi că pot înghiți povestea cu studentul din galați, acel mihai durbaca, nume nefericit? nu are niciun rost să ne ascundem după deget. dacă vrei să vorbești cu mine, ai atatâtea modalități să o faci. ceea ce îți lipsește e curajul de a-ți asuma asta. dacă tot nu acționezi în vreun fel,mi-ar plăcea ca măcar atitudinea ta să fie una onestă. până la urmă de ce ai nevoie de masca anonimatului? și de ce îmi scrii, chiar și așa, anonim? parcă spuneai ceva de tăcere...te dezici? sau nu te poți abține?

    RăspundețiȘtergere
  8. oameni buni eu chiar sunt cine am spus ca sunt
    daca voi va ascundeti sub alte nume nu inseamna ca o fac si eu
    nu inteleg nimic din ce scrie-ti voi aicea nu pot raspunde la intrebarilea astea si voi pleca spunand ca nu am inteles nimic

    RăspundețiȘtergere
  9. dragul meu,

    în toate aceste cometarii am încercat să îți spunem că suntem două fete (= gen feminin)...prin urmare, nu înțeleg adresarea la masculin (oameni buni).

    îți știu stilul de a scrie intenționat greșit, de a te exprima într-un fel neacademic tot intenționat..pentru a induce în eroare... puține persoane îmi citesc blogul...și mai puține comentează...mai ales în felul acesta. așa că, șansele de a mă fi înșelat în privința identității tale sunt minime.

    ceea ce mă mâhnește e faptul că blogul meu (unde las o mică parte din ceea ce sunt și unde abia mi-am făcut curaj să încep din nou să scriu) nu pare a fi pentru tine, decât un pretext pentru exprimări derizorii. mă așteptam la comentarii inteligente din partea ta, cu sens, care să arate măcar o umbră de interes sincer (nu doar faptul de a scrie pentru a intriga). asta aș fi înțeles eu prin atitudinea onestă de care ți-am spus mai sus. parcă ziceai că îți place foarte mult cum scriu...eh, "câte nu zice omul la necaz"...

    dar nu vreau să spun mai multe. oricum fiecare înțelege ce vrea. de un singur fapt însă m-am convins. nu spun care...(știu că îți e indiferent. dacă vrei să pleci de aici, ești liber să o faci.

    RăspundețiȘtergere