duminică, 13 mai 2012

Le temps des cerises





             Lentoarea fiecărei clipe din diminețile în care ești singur. Lentila spartă încă reflectă zîmbetul verzui al bătrânului marinar. Lumea nu există. Liniștea care te cuprinde când pui piciorul în cada cu apă fiebinte și simți cum se risipește ca o aromă grea în trupul bolnav. 
 
             Lintea din farfuriile aurite ale Cenușăresei. Literatura care te așteaptă dintotdeauna. Limbul al doilea din Purgatoriu. Lumina albastră a sufletelor care se înalță. Lapte fierbinte în cană, seara, când apusul se face una cu pământul. Lui îi lipsește griul fiecărei zile. Liliac, levant, levănțică. Lee, Annabel – la fille de mes rêves et la Belle d′Edgar Allan Poe.  

             Lacul zgâriat de aripile păsărilor în zbor. Luntrea dintre două tărâmuri. Lévi-Strauss & co. Lea îmi lasă zilnic un mănunchi de litere mari și rotunde. Limita peste care ne întindem ființa până când se formează un cocon argintiu. Lămâile îmi plac mereu goale. Lizibil între a și e. Lacrimile din ochii Mariei Elena. Licuresc, licurești, licurește.  

             La major, Si minor. Lipsa oamenilor care desenează hărți complicate pentru a-ți ușura drumul spre ei. La răscruce de semne. Lolita și înghețata de căpșune. Luna din farfuria soldatului iranian. L din miezul inimii. Larma din spatele ușilor închise. Lina era frumoasă. Lumânarea care topește vise.  

             Laurul – în el se amplifică sunetul vieții.

Un comentariu:

  1. Si eu iubesc litera L nespus de mult...
    Lamed, corespondenta lui L in alfabetul ebraic e caracterul meu preferat, cred, alaturi de Shin. L are locul lui mereu, pe care nu i-l ia nimeni!

    RăspundețiȘtergere